Încă de pe vremea cînd o purtăm în burtica mi-am propus să ţin un jurnal cu emoţii, gînduri şi tot parcursul micuţei mele în viaţă pe care mai apoi cînd va fi capabilă să înţeleagă să citească şi să se bucure aşa cum am făcut o şi eu cînd am descoperit scrisoarea de la bunicul meu scrisă cînd m am născut, comentariile tatălui de pe fotografii, primii mei botoşeii dăruiţi de tata după 18 ani.
Au trecut deja 5 luni de cînd mă bucur de ea zi de zi, timp în care am tot scris pe coli albe gînduri, etape de creştere, ore de somn... apoi am început să culeg informaţii despre diversificare să notez reţete am realizat că totuşi ca un blog ar fi ideal... aşa că de azi voi posta aici bucurii şi emoţii, lacrimi şi nedumeriri aşa cum e viaţa noastră în trei mami, tati şi Sophia.
