Despre alaptat...asa cum am simtit noi

 Am fost PRO alăptare de cînd mă ştiu. Nu cred în explicaţiile genul"nu am lapte, laptele meu e prea slab, copilul meu nu poate suge" cred mai degrabă în comoditatea mamelor ce nu fac tot posibilul să-şi alăpteze puii. Există consilieri de lactaţie plus că e mult mai simplu, papica e tot timpul la îndemînă gata preparată, la temperatura optimă fă ră să fie nevoie de sticle tetine, apa pt bebeluşi, foc etc. Cînd am rămas însărcinată mi am zis eu o să alaptez, o să AM LAPTE ; am lucrat la căpşorul meu. Prietenele mele cu bebeluşi mă întrebau ţi-ai cumpărat tot ce trebuie pt maternitate ? Pt acasă? Sticle ţi-ai luat ? Lapte praf ? Suzete ? Eu nu aveam nimic pregătit pt această etapă decat gîndul că eu o să am lapte. Aşa a şi fost. Am născut şi după 4 ore (n-am înţeles de ce, pt că am născut normal şi fără de probleme) mi-au adus Găluşcuţa şi după 2 minute în care am privit-o mai bine m am întins în pat am aşezat-o lîngă mine la titi şi minunea mea s-a apucat de treabă. Nimeni nu m-a întrebat dacă ştiu s-o aşez la sân, dacă am lapte, sau daca an nevoie de ajutor. Sophia mea s-a pus pe treabă a supt vreo 20 min (probabil a reuşit să scoată ceva colostrul) şi a adormit. L-am rugat pe tati să meargă acasă să pregătesc o sticlă de ceai pt stimularea lactatiei. După vreo oră a venit tati cu licoarea, şi eu să fiu sigură că vine laptele am golit sticlă în 2 ore. În noaptea aceea, mi-am mutat puiul de la un sîn la altul, am dormit împreună. Dimineaţa sînii îmi explodau, îs triplase cred volumul... durere îngrozitoare m am zis "e clar acum am lapte pt tot salonul" asa ca am fost liniştită nu aveam nevoie de sticle, sterilizatoare etc dacă le cumpărăm era o investiţie proastă. N-a fost uşor pînă cînd s-a reglat producţie de lapte, n-a fost uşor cînd domnişorica m-a muşcat şi am hrănit-o dintr un sîn vreo 5 zile, iar pe cel cel rănit să-l golesc.
Au trecut 5 luni jumate de cînd avem păpica la purtător şi a fost perfect, ne-am dezveoltat foarte bine la 4 luni 7,3 kg şi 68 cm, cam cît un bebeluş de 6 luni iar legătura ce s-a format între noi două e de nedescris. Iubesc momentul cînd sîntem doar noi două cuibărite în pătuţ păpam şi ne mîngîiem reciproc, cînd mă priveşte Sophia în ochi sînt cea mai fericită.

   Poate nu v-am convins eu cu experienţa mea desper alăptat aşa că îl las pe Dr. Pavlisan Dalibor convingă: